Inca din cele mai vechi timpuri obiectul principal al scolilor a fost dezvoltarea si pregatirea elevului pentru viata moderna, dezvoltarea capacitatilor de comunicare si aplicare a cunostintelor dobandite, obiectiv urmarit atat la nivel de scoala, cat si la nivel de familie. De cele mai multe ori sarcinile elevului nu se termina odata cu sfarsitul programului de ore in cadrul scolii, ci continua si acasa cu temele si pregatirea pentru urmatoarea zi, urmarite indeaproape de parinti. Astfel, se impletesc si se sprijina sarcinile pe care planul de educatie le implica, prin impunerea parintilor si a profesorilor in procesul instructiv-educativ.

Privit din perspectiva educationala, trinomul scoala-elev-parinte ar trebui sa functioneze intotdeauna, dar de cele mai multe ori raspunsul este unul negativ si cauzator de dezechilibre ce apar in sistemul educational. Altfel spus, dialogul, cel care ar trebui sa mijloceasca aceste componente, lipseste in majoritatea cazurilor, fiind un element indispensabil al reusitei scolare.

Scoala este a comunitatii si implica participarea parintilor la actiunile scolare la care elevul este supus, astfel parintii trebuie sa participe la sedintele cu parintii, la actiunile de caritate care se organizeaza in scoala, la evenimentele culturale la care este implicat elevul si la discutii cu profesorii. Scoala si familia sunt acei doi piloni care sustin demersul educativ al sistemului de invatamant si are nevoie de mijloace pentru a-si exercita cu succes rolul in viata copiilor si formarea acestora. Desigur, rolul de conducator in procesul de educatie, il are, fara indoiala scoala, in calitate de colaborator cu mediul de educare si dezvoltare al elevilor, dar este si un partener de dialog cu ceilalti.

Elevul este cel care exercita toate actiunile de invatare si educare si este responsabil cu situatia notelor, dar si cu mentinerea unei relatii bune intre familie si scoala. Daca un elev vine acasa si spune ca un profesor i-a pus o nota mica in catalog pentru ca nu a stiut lectia, intotdeauna va da vina pe profesor si nu pe sine. Iar parintele, la randul sau, il va crede si va da vine pe scoala si pe profesori, nicidecum pe sine sau pe copilul care nu si-a insusit notiunile lectiei predate. Iar de aici se denigreaza si intreaga parere formata despre scoala si educatie.