Un element comun la stilul flapper era tendinta de a abuza de haine si de accesorii-un tip de dat in nas modei si societatii, un fel de rebeliune. Exemple ale acestui fenomen erau rularea sosetelor dedesubtul genunchilor, purtarea de de galosi de cauciuc fara sireturi care zapaiau atunci cand mergeai, incaltaminte de seara  purtata cu haine de zi si din cand in cand chiar si talia naturala purtata in ciuda a ceea ce dicta moda timpului.

Flapperitele se credea ca isi fardau si genunchii si aceasta era o parte importanta-picioarele-a flapperitei. Inafara de mai inainte mentionatii galosi si sosetele rulate, flapperitele erau asociate cu jartierele si cu dresurile. O minoritate indrazneata a obiectat impotriva sosetelor si a dresurilor mai ales atunci cand vremea era calda, insa multi optau pentru ciorapi in nuante la moda. Accesoriile care afisau un comportament scandalos, cum ar fi tigaretele lungi si tabacherele, erau de asemenea populare.

Creatia imaginii de flapper se datoreaza in mare parte scrierilor lui F. Scott Fitzgerald si desenelor lui John Held Jr, care afisau flapperite subtiri si stilizte in situatii comice. Scrierea lui Fitzgerald se axau pe ritmul rapid al vietii moderne, insa cand i-a fost acordat meritul de a fi popularizat aceasta miscare, acesta a raspuns  ca “Am fost scanteia care a aprins tineretul in flacari iar Colleen Moorea fost torta. Noi suntem prea mici ca sa fi cauzat atatea probleme”.

Fitzgerald a inteles cu viclenie puterea imaginilor in miscare pentru a raspandi imaginea flapper unei audiente in masa. Colleen Moore, Joan Crawford, Anita Page si Clara Bow au fost unele dintre multele actrite care s-au specializat in roluri de flapperite in timpul acestei perioade. Flapperita a devenit un tip de imagine populara televizata inca din anul 1910 si pana la mijlocul anului 1920, filmele dispuneau de titluri  cum ar fi Flapper Fever, The Painted Flapper, Flapper Wives, The Perfect Flapper si The Flapper and the Cowboy.